Sa nu dezamagesti

Nu stiu cum se jura atunci cand se iau in primire functii in stat. O sa ma documentez, daca am chef, dupa ce termin aceasta postare. Am o vaga impresie ca lipseste insa secventa “jur sa nu dezamagesc”…

Si pe mine Traian Basescu m-a dezamagit, iar cuplului Ponta & Antonescu nu mai sunt dispus sa le-acord sansa de a face acelasi lucru. Trian Basescu a fost ultimul reprezentant al generatie FSN in care am investit incredere si chiar simpatie. In 2004 a fost un fenomen, un om politic abil, o alternativa la o gasca, un ardei iute, un personaj carismatic, un politician dispus sa spuna “aici sunt banii dumneavoastra”. Nu consider ca m-a inselat ci ca m-a dezamagit pentru ca s-a schimbat fix in ceea ce parea ca intentioneaza sa condamne sau sa repare. Dupa incercarea cu Traian Basescu, eu consider ca am epuziat toate variantele rationale si ca singurul om in care as mai putea crede sunt chiar eu, eu cetateanul…

Eu nu am voie sa dezamagesc. Nici acasa, nici in masina, nici in strada. Nici banca nu am voie s-o dezamagesc, daca stau bine si ma gandesc. Pentru cetateni regula dezamagirii e mai apriga. Daca vrei apoi sa te simti bine in pielea ta o sa joci mereu dupa sistemul asta de referinta si o sa ai grija sa nu-ti dezamagesti parintii, familia, colegii, sefii etc.

In lumina celor scrise mai sus politica pare zona si calea cea mai usora pentru a exersa jocul dezamagirii la o intensitate inmultita cu 100 sau chiar cu mai mult. Cand esti expus la genul asta de dezamagire ai putine variante de raspuns: votul si protestul. Evolutia personajului politic Traian Basescu dar si a altor personaje (propuse sau sustinute de el) ma determina sa-mi pun la indoiala primul raspuns si sa-i acord o mai mare atentie celui de-al doilea. E prea putin pentru mine sa fiu ascultat o data la patru ani. Asta e motivul pentru care am iesit ieri in strada (plus ca eram curios sa vad cum e), asta e motivul pentru care, de multe ori, ma revolt in scris, asta e motivul pentru care aleg uneori sa vorbesc mai apasat la radio si chiar sa glumesc pe seama la ceea ce ni se intampla.

Daca nu as face nimic, as simti ca dezamagesc. Pacat ca cei care sunt sus acolo sus nu se gandesc macar o clipa la pericolul asta, de a dezamagi 1 ca mine x 100.000 de altii la fel.

P.S. Eu cred ca e bine ca se protesteaza, ca se spun nemultumirile cu ceva mai mult fermitate pentru ca asta e cam singura metoda prin care autoritatile ne mai pot lua in serios. Degeaba avem wireless si caldura in apartamente si autobuze daca suntem urmariti de-aceasta frustrare de a nu fi ascultati de cei pe care i-am trimis sa ne conduca…