Petrecerea 3D, Revelionul si Teoria universurilor paralele

Am fost recent la un party “aflat in buza” de a fi extrem de reusit. N-a fost extrem de reusit pentru ca distractia a durat putin pentru cat potential am eu de a sta in fata calculatorului si fata de cat chef de joaca poti acumula intr-un an de munca.

Ca sa intelegeti si mai clar, n-a fost o petrecere dintr-aceea cu zbantuiala maxima si bautura la greu, cu muzici si galagie pana la rasarit. A fost doar o seara faina cu o combinatie usor atipica pentru un party:  foarte putina muzica, niste fete dragute si amabile (Smartpoint rules!), niste proiectii 3d, console PlayStation si un huge tv Sony 3d. Bun! M-am jucat Gran Turismo si a fost pentru prima oara cand am folosit un controller (ControlLER ar scrie Hrusca!) de PS3 pentru altceva decat un joc de fotbal. N-am evoluat chiar grozav pe circuit si am impresia ca a trebuit sa conduc o masina lovita )  dar asta e alta discutie. Oricum nu se acceptau contestatii si nici spaga pentru un loc mai bun in clasament n-am reusit sa dau.

Am plecat cu gandul ca va mai dura pana o sa am un tv 3d la mine acasa (pentru ca e scump!!!) dar si cu multumirea ca nu-s departe de ce e nou in materie de calitate video nici cu al meu Bravia2. Culmea e ca la petrecere am mai vazut si alte lucruri pe care nu o sa le am prea curand si-n mod ciudat acest lucru nu m-a intristat. De exemplu am vazut prin niste ochelari 3d un joc cu avioane care rula pe o placa video Nvidia 3D Vision si lucrurile pareau foarte aproape de realitate in sensul ca simteai ca esti undeva cu mult deasupra pamantului. Nu ma vad insa intr-atat de gamer incat sa ma accesorizez cu chestii care deocamdata nu-s foarte ieftine.

In timp ce faceam o cursa de antrenament pe un PsP mi-am amintit de un revelion petrecut in copilarile. Noaptea dintre ani mi-am petrecut-o la volanul unui monopost de Formula 1. N-aveam calculator acasa si am mers cu ai mei la cineva care avea. A fost, la vremea aceea un revelion reusit in care nu m-am gandit nici macar o secunda la petarde & artificii.

La final sa discutam un pic de Teoria universurilor paralele. Dupa petrecerea Radio Guerrilla am venit la radio si-am discutat cu Dobro despre prima dovada ca universurile paralele exista. Apoi mi-am amintit ca am simtit pe pielea mea ca universurile paralele exista. Cum?

Teorie: atunci cand esti la o petrecere si bei cat sa te simti bine iar prietenii tai beau si ei aproximativ la fel, timpul se curbeaza si uneori chiar si materia capata forme pe care nu le banuiai. Spatiul in care te afli este paralel cu cel de-afara, unde stim cu totii ca se intampla sa fie mai mereu noapte si frig.

Apoi, timpul celor din camera cu petrecerea se masoara in “maistam-uri” sau “numaistam-uri” iar cel de-afara in ore Daca de exemplu, spre dimineata, cineva de la petrecere da cu ochii de un ceas din cealalta dimensiune si este suficient de lucid incat sa inteleaga cat este ora, el este brusc aruncat inspre afara spatiului si se va indrepta catre granita cu frigul/noaptea de dincolo de usa. Farmecul in ceea ce priveste universul, spatiul si timpul unei petreceri este ca poti continua oricand cercetarile. Nimeni n-a reusit sa afle deocamdata sa identifice momentul “cand se intampla parctic trecerea noastra in universul fara ceasuri” si-am auzit multi cercetatori de petreceri, inca fascinati de fraza “frate, cum trece timpul”.

• Condamnat (0)
• Liga Campionilor (3)
• Pirati-ai-dracu’! (8)
• “Remember the summer” party! (1)
• Avatelierul de titluri (3)