O poveste

Stiu, dupa razboi multi autori se arata…Textul care urmeaza l-am scris insa de vineri si l-am dat pe radio sambata inainte de meciul-semifinala dintre Romania si Suedia, de la Campionatul European de handbal.

“Tot ce inseamna success romanesc in lumea sportului este mai degraba o poveste, un basm cu intamplari ireale si personaje fantastice. O medalie de aur si chiar un loc pe podium este finalul fericit pe care vrem sa-l auzim indiferent de varsta. Vrem povesti cu eroi care reusesc dar nu stim deloc sa intervenim in lumea lor pentru a le face viata mai usoara, desi ei o fac pe-a noastra mai frumoasa. Asteptam sa treaca doua zeci de ierni pentru a avea un stadion decent, demn de o capitala europeana, asteptam sa ne cada din cer o noua sala polivalenta si asteptam intonarea imnului fara sa ne gandim ca efortul cere sustinere si recompensa.

Astazi de exemplu asteptam semifinala cu Suedia la handbal feminin si vrem chiar mai mult. Vrem o noua poveste. Vrem medalie si ascundem sub presul propriilor noastre constiinte faptul ca pentru reprezentatii nostri lupta pare mereu nedreapta… Cand fluiera arbitrul uitam ca aici s-au adunat parca toate neajunsurile. Si, da, vorbesc de alea materiale, plus toate celalalte piedici pe care doar noi stim sa le executam.

Va spun sincer, eu sper sa se nasca o noua poveste caci, din cele ce-au fost, handbalul autohton s-a tot hranit dar mi-e teama ca oricare ar fi culoarea medaliei nu vom fi capabili sa intelegem ce ni se intampla. Pentru ca noua daca ni se intampla sa reusim, ni se intampla ca in povesti. La noi, locul 1 nu este firescul de dupa un lung sir de fapte coerente. Noi izbutim si punem semnul mirarii. Altii aduna punct cu punct si cauta calea logica pentru performanta.

O sa fac o paralela cu Mondialul din Statele Unite 1994. O alta poveste frumoasa, dar despre fotbal. Unde este acum povestea asta? Va spun eu: este pierduta intr-un lung sir de neputinte. Povestea asta este ireala si iti vine sa crezi ca nu meritam sa fie adevarata cand astazi cruda realitate iti prezinta o nationala a Romaniei pe locul 56 in lume,  dupa Botswana, Burkina Faso, Gabon sau Nigeria. Si-atunci, in ’94, in calea noastra, a aparut Suedia. Stim cu totii cum s-a terminat meciul dar si mai trist este cum ne-am continuat povestea.

As vrea ca dupa orice intonare de imn sa nu ne mai gandim la cat de frumos ar fi daca sau cat de bine e ca ne-a iesit, ci la ce trebuie sa facem pentru a fi cat mai siguri ca povestea se va repeata. O poveste in sport e cu-atat mai frumoasa cu cat ea se repeta mai des.”

Oarecum, pe-aceeasi tema:
  1. Am auzit inregistrarea si sambata dimineata, la radio. La cat mai multe astfel de texte si la cat mai multi ascultatori/cititori !

  2. @tudor – merci ;)

    • silviu
    • December 21st, 2010

    Imi pare rau ca nu l-am azit la radio…
    Dar l-am citit :)
    Bravo! ( bravo este la puterea n si n tinde la plus infinit)
    Sa auzim numai de bine!

  1. December 21st, 2010

  • RSS
  • Twitter
  • Facebook