S.O.S! Mi-ati rapit placerea de a fi suporter

Scriu despre fotbal, dar…

Mie imi place fotbalul? Adica imi place corect si suficient? Va spun asta pentru ca nu ma mai uit la el decat ocazional. E un pic de drama in ceea ce mi se intampla (d-asta va si scriu!) pentru ca eu ma stiam altfel.

Acum ma uitam pe agentiile de stiri si vedeam ca la noi se termina campionatul. Asa si??? Nu-mi (mai) pasa! Pai e normal? Sa ma trezesc eu asa din senin ca nu mai am apetit pentru culori si pentru scandari? Ca nu mai vreau bilet, steag, esarfa, stadion? Sunt trist de parca vreun vecin care s-a nascut batran si obosit a iesit in parcare si ne-a taiat mingea.  Va repet, e final de campionat, disputa pare stransa…Se lupta niste echipe pentru Liga Campionilor si eu nu sufar deloc?  Am fost otravit! Intr-un sezon intreg abia adun 90 de minute de minute de fotbal autohton.  Un meci intreg cu placere si sufletul la gura? Nici vorba!

Teoretic, in Liga I, miza e de la an la an mai mare. Miza ar fi trebuit sa nasca spectacol, nu circ. Banii din Liga Campionilor sunt mai multi, drepturile de televizare au crescut in volum. Numai spectacolul nu! Fotbalul de la noi nu mai e fotbal, la stadion nu mai e ca la stadion iar jucatorii sunt actori de tabloide mai des decat izbutesc sa fie golgheteri sau eroi in aparare.  E un mare paradox. Anul asta, pana spre final, vreo 4-5 echipe aveau sanse la titlu dar semne de vreo efervescenta personala nu-s. Nu sunt pentru ca fotbalul romanesc nu mai stie sa se ofere spectatorilor ci se ofera, in circuit inchis, celor care au ramas prizonieri ai fenomenului.

HAI OLTCHIM!

• Hai Oltchim! Felicitari, fetelor!!! (0)
• Zodiac romanesc: anu’ Bursucului (2)
• Nu-i nici o drama. Fotbalul romanesc a murit (0)
• O poveste (4)
• Jokes de mondiale ;) (2)