Derapare humanum est! - moment epic de iarna
Mai ales pe timp de iarna. Ceea ce mi s-a si intamplat. Evident, pe drumul celebru deja, Targoviste - Bucuresti. Dupa deraparea oarecum fericita, in sensul ca am ramas aproape de carosabil, s-au petrecut urmatoarele:
- soferita din spatele meu a tinut intr-atat de strans de volan incat aveai senzatia ca nu l-a mai vazut de 30 de ani!
- primele doua masini care au venit din sens invers au incetinit pentru a se asigura, banuiesc, daca am sau nu nevoie de ajutor…si si-au vazut linistite de drum.
- un tanar cu BMV de prin anii ‘90 mi-a zambit smechereste.
- doi soferi generosi (nr de Dambovita, logic!) au alocat maxim doua minute frumoase pentru a repune “fiara” pe carosabil.
A urmat apoi episodul parcarea, care a fost, pe secvente, astfel:
- Curba cu viteza pentru a trece peste zapada framantata
- Cautat din priviri loc de parcare
- Reconfigurare traseu caci erau fix 0 locuri de parcare
- Tentativa de traversat straduta pentru parcarea din spatele blocului
- Derapare…balans si accelerare, apoi mers cu spatele
- Reincercare patrundere in parcare
- Derapare…balans si accelerare pentru revenirea in pozitia initiala
- Tot cu spatele inapoi in strada principala
- Tot cu spatele derapare in incercarea de a reveni in strada principala
- Schimb crunt de priviri cu soferul de Logan rosu care astepta sa eliberez straduta
- Derapez…derapez pentru mine 
- Un nou schimb de priviri cu Loganu’. (N-are nici chef si nici elan de a-mi impinge o mana de ajutor)
- Derapez si patinez (sau invers?)
- Primul succes: Dau pana la urma cu spatele si eliberez straduta
- Cautare loc de parcare
- Cautare loc de parcare…inca o tura!
- Parcare! In curtea, generoasa de altfel, a celor de la Petrom ( aici se va odihni bestia pana cand trec zapezile, am zis!)
- Incheiere zbatere si foiala cu masina prin nameti. In sfarsit, clipe de relax si de multumire caci Loganul rosu era in plin proces de…patinare si derapare
- Schimb crunt de priviri cu soferul si-un zambet. Al meu!
