Loganul care vorbeste

Foto Agerpress, via anndrei.info

Recent, Dobro zicea ca atunci cand Basescu a ales sa conduca un Logan a coborat standardul functiei prezidentiale. N-am fost si nu vad deocamdata de ce as fi de-acord. Basescu, a facut, o repeta si colegul Dobrovolschi, zece alte gesturi care nu erau in acord cu functia pe care o reprezinta in stat. Cu Loganul situatia e, scuzati cliseu, complexa. De ce n-as risca sa o traduc printr-o miscare populista si-atat?

Contextul in care se intampla gestul presedintelui de a cere o masina romaneasca celor de la SPP ii positioneaza miscarea, mai degraba, in categoria “smart move”. Sunt convins ca daca protocolul si cazurile particulare cer un automobil de alta tinuta, acel automobil este mereu la dispozitia presedintelui. De altfel, pe imaginile de la reinstalarea in functie a presedintelui nu apare celebra Dacie Logan.

In opinia mea, Basescu nu e strain de strategii si pozitionari inteligente. In 2004 ataca cu celebrul ardei iute un public pregatit din punct de vedere al intelectului sa descifreze mesajul. Acum pare sa-si fi pierdut apetitul pentru combat in zona asta, vrajit de caldura prea deselor bai de multime. Omul politic Basescu este insa ahtiat sa dea gol si, da, lui ii se poate reprosa ca din comoditate alege sa joace in ligi inferioare. Produsul, marfa, brandul Basescu s-a vandut in trecut la mall si orase, acum e si pe taraba in piata, la targ, obor, OTV etc.

Ca PR as trece decizia de a conduce Logan ca o manevra inspirata, tradusa chiar si de media prin “incurajarea economiei nationale”, o pozitionare care genereaza, daca nu simpatie, macar stiri de presa.  Traian Basescu poarta insa vina ca isi completeaza tabloul gesturilor nu doar cu episoade din laboratorul de imagine. El se mai intoarce si la popor, scapand, precum soferul de rand, aluzii gen: “daca te urci pe masa iti spun!” si ii ofera (si) lui Dobrovolschi imaginea urata, pe care, pe buna dreptate, o semnaleaza si contesta.

Repet, luata la o analiza cu lupa, miscarea cu Loganul nu face parte din otevizarea sefului de stat ci, din nefericire, se contabilizeaza cu plus la alte gesturi din aceasta sfera. Inainte de a invarti volanul de Logan, “Base”, cum ii spune strada, si-a tamponat blazonul cu fel de fel de vorbe demne  de puntea vasului. Chiar si naturaletea cred ca se poate educa. Altfel, se-ajunge la replica “tiganca imputita” si risti sa fi confundat, cand te urci in Logan, cu cocalarul de mici si iarba verde.

*****

Precizare:

De ceva vreme discut, la radio, subiecte politice. Cu Dobro, discutiile sunt in general in contradictoriu, mai ales cand apare si ingredientul Basescu. Pentru ascultatorii de Guerrilla deveniti chiar si fara voia lor martori la, uneori spumosul duel de opinie, as face urmatoarele precizari care sa explice cum reusesc asa des sa primesc eticheta de “comunist, fan al lui Basescu”:

- ca reporter – pe politic si administratie-, pana la venirea mea la Guerrilla eram destul de vehement si de acid. Se intampla asta si cu cei de la putere – pe-atunci PSD- si cu cei din opozitie (sa zicem PRM)

- ca moderator de emisiuni electorale (prin 2004) ma straduiam sa fiu impartial. Am stat de vorba (nu la Guerrilla) pe-atunci cu oamenii aparent nesemnificativi din zona politicului dar si cu grei precum Mircea Geaoana, Adrian Nastase, Petre Roman, Theodor Stolojan, Mona Musca. N-am in palmares niciun interviu cu Basescu.

- pana la venirea in Bucuresti am fost, neoficial si neremunareat cu acte, consilier pentru un senator PNL. Eram suficient de necopt incat sa nu ma iau prea in serios…

- am primit propuneri si am ajutat cu sfaturi oameni din sfera politicului mai ales cand intrebarile lor erau legate relatia cu presa. Nu am fost niciodata purtator de cuvant pentru vreo organizatie de partid si nici nu am pledat la ziar sau pe radio cauza vreunui candidat.

- am votat cu Basescu in 2004 si cu celalalt candidat, recent, in 2009. Primul tur cu Crin Antonescu, al doilea cu Geoana.  La europarlamentare n-am fost in tara si n-am votat.

- am facut revista presei si pana in 2004, e drept, la un radio de provincie. Cu o mica intrerupere, am continuat sa selectez/sa citesc din ziare cele mai imoportante stiri si in anii care au urmat. Si maine, daca voi fi sanatos, voi activa pe post de cititor de gazete. Ce se-aude pe post atunci cand se intampla expressa de dimineata are mare legatura cu ce mi se pare mie potrivit sa se-auda. Asta se traduce prin “citesc ce vreau, adica ce merita a fi auzit” minus doua, trei, zece etc. stiri care, fie imi scapa, fie sunt in ziare care nu vin la redactie, fie nu se califica in acceptiunea mea din acea dimineata pentru publicul intuit a fi “de Guerrilla”. Uneori, cand situatia si inspiratia ajuta, ne jucam si la revista presei si nu luam totul prea in serios.

• Ziua fara presa. Greva ziaristilor si a institutiilor media – o utopie??? (21)
• Spunem ce culoare are blocul tau ca sa-ti spun cine esti (4)
• Another man down (4)
• Bilantul amintirilor (3)
• Din respect pentru cei 1000 de prieteni :)) (1)