O treaba buna. Pana la capat!

N-am mai avut de mult emotii…si mai ales emotii dintr-acelea pe care sa le traiesc cu placere, zambind chiar.  Am avut luni…am avut emotii din plin. Am fost la Colegiul Constantin Carabella din Targoviste – liceul in care am invatat in urma cu mai bine de 8 ani.

Am trecut pe-acolo pentru a lasa un cadou pentru elevii care sunt in cautare de adevarate modele. Am lasat la biblioteca liceului in jur de 200 de carti. Nu le-am numarat si sunt convins ca nu numarul conteaza ci continutul lor. Sunt pagini de lectura obligatorie in adolescenta si cateva de  lectura suplimentara, de placere. Volumele, toate noi, le-am strans cu ajutorul prietenilor de la Cotidianul si Jurnalul National. Le-am lasat acolo, intentionat in luna decembrie, cu speranta ca dupa vacanta de iarna se vor gasi cel putin 2-3 profesori care sa le recomande elevilor si-un popas la biblioteca.

Stiu ca nu e elegant sa te lauzi cu propriile fapte. Va cer insa permisiunea sa punctez acest moment in care ma simt multumit de ce am facut, mai ales ca am eliminat din ecuatie si-un mare defect personal.  Eu sunt lenes! Da, da ati auzit bine, eu care vorbesc la radio de la 6 dimineata sunt lenes. Sunt lenes si cu greu ma adun,  citez, “sa fac o treaba bine/buna, pana la capat”. Treaba asta cu cartile duse la Colegiul Constantin Carabella a fost dusa la capat. De mine!

Multumiri sincere celor care m-au ajutat:  Laura Savu, Miro ( Cotidianul) Victor Ciutacu si Marius Tudosiei (Jurnalul National)

p.s. Fostul meu diriginte e acum directorul Colegiului. A fost incantat de carti si bucuros de reintalnire. Mi-a aratat catvea clase renovate. Omul chiar a reusit sa schimbe in bine peisajul si privea cu incredere spre viitor. Eu, cam neatent si emotionat, eram ancorat cu gandurile in intamplarile prezentului: mergeam spre cancelarie pe scara profesorilor!

p.s. Mie, sincer, in liceu, nu prea mi-a placut lectura. Am preferat recreatiile cu fotbal si jocurile, in dauna cadourilor cu coperti. Acum imi pare rau ca n-am avut aceasta aplecare si ma automotivez spunandu-mi ca niciodata nu e prea tarziu. De ceva vreme am luat o carte de la Alex Vidia. Are un parfum aparte. Se cheama Confesiuniile unui cafegiu de Gheorghe Florescu. Mi-e teama sa-i spun cand am s-o termin…

• Revista presei – EXCLUSIV pe blog (0)
• Ziarele (3)
• Sa facem o treaba faina (4)
• Va vorbeste Capitanul! (3)
• Frate, frate dar repatrierea-i pe bani. Din Japonia! De ce sa-i ajutam, daca tot au un nivel de trai “destul de bun”? (10)