Va fac o nostalgie?
Are Dobro o vorba: “sunt umil in fata arogantei mele”. La mine situatia e un pic diferita. Eu sunt uimit in fata nostalgiei mele. In primul rand ca nu-mi inchipuiam vreodata s-ajung nostalgic practician inainte de 30 de ani. In alt doilea rand pentru ca nu stiu cum si cand am devenit fan si impatimit al discutiilor cu iz nostalgic. Ideea de baza e ca vibrez la orice discutie din care razbat fragmente de un parfum aparte.
“Frate, iti mai aduci aminte de sticla de Brifcor sau de sucul la dozator” “Era o ciocolata chinezasca cu alune dementiala, era micuta si-avea un ambalaj rosu”, “sau cofetariile alea unde iti dadeau prajitura pe niste farfuriute cu dunga albastra si cu lingurite gaurite, ca sa nu le furi…”
Franturile de mai sus s-au regasit chiar astazi intr-o discutie petrecuta la tigara cu colegii din radio. S-a zambit mult si toti mi-au dat impresia ca ar mai vana si astazi daca ar mai putea acele mici si inocente satisfactii pe care doar un copil ce a cumparat, prima oara in viata lui, bomboane tic-tac pentru a pastra apoi saptamani intregi cutiuta provenita din cu totul alta lume.
Nu te-am uitat deci draga Eugenia. Erai ascunsa cine stie de cate luni intr-un dulap de-al bunicilor mei. Aveai un biscuite tare si fad dar si ambalajul urat. O hartie semi-transparenta mazgalita parca de un nume sters…Cateodata ma enervai copios pentru ca trebuia sa indur nemeritat de multi centimetrii de biscuite pentru o fasie de crema. Degajai un aer imbacsit de produs dosit in depozite alimentare pentru pregatirea sfarsitului lumii. Erai insa acolo… Picai la timp, exact cand copilul din mine simtea nevoia sa-si satisfaca papilele gustative. Sa fim seriosi, mi-a placut de tine chiar si-asa superficiala si saraca in crema!
oq
NOSTALGÍE s.f. Tristeţe, deprimare cauzată de dorinţa de a regăsi, de a revedea ceva iubit, trecut etc. [Gen. -iei. / < fr. nostalgie, cf. gr. nostos – întoarcere, algos – tristeţe].
Din pacate am simtit gustul de ciocolata cand eram deja prin clasa I. Am auzit ulterior de la ai mei ca in bucuresti uneori gaseai asa ceva..si gaseai si lapte, chiar si ceva carne! Nostalgie pentru perioada cand copiii primeau lapte doar cu cartela ? Cand cineva dicta ce si cata hrana poate consuma fiecare? Niciodata.
Oct 27, 2009 @ 1:21 pm
admin
@oq - in linii mari iti inteleg reactia si iti dau si dreptate pentru acel niciodata. Este nedrept si crunt ca momentele coplilariei s-au suprapus cu o perioada nefasta plina de neajunsuri.
DAR…privind in urma cred ca e imposibil sa nu gasesti momente in care satisfactia recompenselor marunte sa nu fi fost resimtita cu inocenta si optimismul specific anilor cand eram niste puiuti de oameni mari.
n-am avut parinti instariti si sunt sigur ca in primaverii au aparut blugii si dulciurile de marca inaintea multor zone…dar eu m-am bucurat la o mingie de guma poate mai mult de cat un puradeu de nomenclaturist…
Oct 27, 2009 @ 3:18 pm
the reader
si continui cu nostalgiile - am primit niste bomboane nemtesti, si le tineam in sufragerie. Si primeam cam odata pe an, de la cineva care venea din Germania (de est) si le mancam pe alea mai vechi, ca sa ramana mai mult. Dar parintii mei tot timpul au incercat sa ma faca sa nu simt neajunsurile … dar cred ca asa … ne-am invatat. Dar mai cred ca asta ne-a facut sa apreciem mai mult valoarea lucrurilor. Cel putin la mine s-a intamplat asta.
Oct 27, 2009 @ 3:44 pm
Deltaic
Ciuclarule,
Eu te inteleg perfect, si eu rezonez la capitolul asta. Sunt plin de madlene proustiene care ma invadeaza cateodata total.
Uite ce ascultam eu spre exemplu, in timp ce tu nostalgizai aici pe blog.. Gand la gand, nu?
http://www.trilulilu.ro/Liviuiulian/ff381eb06967fa
Oct 27, 2009 @ 4:15 pm
admin
@the reader - sa-ti zic o faza tare…la discutia de la tigara un coleg de la gold fm povestea ca facea cu un cui gaura la dopul metalic al sticlei de suc pentru a bea mai putin si pentru ca celebrul brifcor sa tina mai mult :).
Altcineva era invidios pe niste vecini pentru ca parintii lucrau la fabrica de pufuleti :). Un alt coleg si-a amintit de uriasele borcane cu boboane din care punea femeia din alimentara cu lopetica intr-un cornet …
Oct 27, 2009 @ 4:36 pm
the reader
apropo de “uriasele borcane cu bomboane”, am vazut anul asta in Sarajevo, borcane din astea, si bomboane de zahar, colorate viu, cum erau odata :).
Oct 27, 2009 @ 5:57 pm
altauprieten
+1 (io):”Ciuclarule, Eu te inteleg perfect, si eu rezonez la capitolul asta. “
Oct 28, 2009 @ 5:14 pm
Mirciulica
Da, imi aduc perfect aminte de linguritele gaurite de la cofetarii.
Cu totii cred ca am vrea sa retraim acele momente din copilarie. Si aici parerea mea e ca nu are nici o legatura era comunista in care multi dintre noi am avut “sansa” sa ne nestem si sa copilarim, cu sentimentele si intamplarile copilariei.
Un copil nu stie ca e comunism sau e democratie, sau alt regim. Nu e un lucru foarte important cand te joci cu prietenii de la boc.
Oct 28, 2009 @ 6:09 pm