Intr-o tara normala…
N-as mai face poate revista presei intr-o nemiloasa bucla a timpului. Nu-i prima oara cand simt ca-s redundant enumerand zilnic aceleasi evenimente triste in care nesimtitii ce ne reprezinta se obraznicesc cum nu ne-am inchipuit ca o pot face…
Nu este zi in saptamana sa nu ma intreb daca ajuta la ceva, daca se clinteste macar o ascutitoare de pe un birou de functionar cand spun ca nu mai vrem sa ne fure, sa ne minta, sa dea tunuri, sa se traga cu arma pe strada, sa ceara caltabosi si palinca pe post de comisioane, sa-si faca 4 case sau jocurile pe bursa pe numele matusii, sa reuseasca doar fata lu’ tata etc. Luni zic despre autostrazi, marti de spagi, miercuri de prostia crasa a unuia care nici nu stie a scrie dar care a izbavit prin simplul fapt ca “a fost ales”. Joi anunt criza iar vineri pe cei ce o sfideaza pe spinarea noastra. Si toate se extrag, ca la loto, si saptamana viitoare si se-aduna ca intr-un monstros report de 20 ani. Care o fi capatul? De ce ma simt tot eu stanjenit cand imi urlu frustrarea? Cand se va bate oare cu pumnul in masa? Cate trenuri am pierdut alegand sa mai cred intr-o Romania normala?
Iarta-mi mie ascultatorule toate aceste repetitii absurde si toate intrebarile lansate in aer si considera ca in mare masura sunt constient ca si tu te-ai plictisit de desele momente in care “ne mocirlim” in apa infecta a politicii. Ne vrem si noi, in diminetile in care ne savuram cafeaua si ne murdarim mainile de tusul ziarelor, mai relaxati. Ne vrem uitati intr-o lume in care sa radem sau sa dezbatem neincrancenati pe marinea a 10 solutii de a face un lucru si nu sa ne indignam de-acea unica meteahna a alesilor nostri de a dormi/fura/ocoli/amana/pacali. Cand simti ca nu mai poti si ca nu-ti face nicio placere sa-ti rasfoiesc gazetele cu monstrii si sa te plimb astfel in bucla unui timp al nesimtirii, sa-ntelegi ca-n orele dintre interventii si de partea cealalta a difuzorului se injura si se urla. Si-apoi, suntem iar blestemati sa fim, din nou, primii naivi de pe pamant care mai intreaba cand si de ce…Urata ipostaza!
Intr-o tara normala nu mi-ar fi mie rusine si scarba de-atata nedreptate. Din nefericire, ziua cand lucrurile o sa fie altfel e departe.
p.s. De foarte multa vreme imi creez, constient, un deserviciu profesional: nu mai consum tv decat in doze mici si doar pe programe recreationale. Nu mai dau pe vomitivele talk-show-uri pentru ca simt ca si sticla televizorului ar putea crapa in momentul in care premierul ii face pe jurnalisti derbedei pentru ca la putine zile distanta el, sau altii ca el, sa aiba curajul sa vorbeasca de educatie.
p.s.2 Sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie!
ama
Bogdan, daca reusesti sa faci macar un singur ascultator sa-si schimbe mentalitatea, si tot merita efortul.Intr-o tara ca Romania, totul, deci si mentalitatea, se schimba cu pasi extrem de mici. Deci trebuie sa avem nervii tari si ficatu’ puternic.
PS. Nu esti singurul care se uita la Tv doar la programe recreative. Si eu o fac de vreo doua - trei luni. Un jurnal de stiri seara si atat ( ca sa nu ma ia dimineatza prin suprindere nimic).
Oct 13, 2009 @ 9:32 am
the reader
apropo de PS - eu aplic chestia asta din vara. Am fost in concediu si n-am avut parte de “stiri”, apoi intr-o delegatie de vreo luna in afara si tot asa … si mi-a fost bine. Si m-am intors si am luat hotararea sa nu citesc “stiri”, sa nu ma uit la “talk-showuri” … sa-mi limpezesc mintea. Si e bine. Si incerc sa ma nu ma schimb sau sa nu schimb acest obicei. Si-l recomand - e recreativ si face bine nervilor, sufletului, ficatului, mai pe scurt - la tot.
Bafta!!!!!
Oct 13, 2009 @ 12:06 pm
CriCri
Eu am pierdut contactul cu tv-ul acum un an… acum nici nu mai am tv
In pauza de tigara ies cu un coleg si la un moment dat m-a intrebat :”Tu realizezi ca toate stirile pe care le discutam noi vin de la Guerrilla?” :))Bravo, baieti! Radio Guerrilla e foarte…bun! am zis!
Jan 27, 2010 @ 11:41 pm