Nostalgice

Sunt racit si n-o sa ajung maine la radio.  Nu pot deci sa va dau cu buna dimineata si sa va servesc rezume-ul de gazete si m-am gandit sa pun pe blog cateva istorioare:

Mai am si acum pantalonii verzi – tip army- luati din primul salariu de la ziarul Dambovita.  Mi-aduc aminte de primul text semnat si de sentimentele trezite de imprimarea numelui pe hartia de ziar.  Scriam de mana si duceam textele jos, la cules.  Aveam un reportofon mare cu caseta iar net-ul de jos de la sala unde se culegeau textele mergea prin dial-up.  Ziarul avea si aparat foto digital care mergea pe Mac-uri. Cand am plecat intr-o zi pentru documentare, undeva spre Glod, oamenii m-au invitat in curte sa le filmez cu reportofonul cotetul de porci, last gol de ursii din padure.  Disperarea lor era atat de coplesitoare incat nu am avut nicio reactie pentru a le explica faptul ca instrumentul nu filmeaza.

Sa nu uit. La ziar, pe trepte… miroase si-acum a hartie si-a tot felul de solutii care te fac sa crezi ca respiri nu doar aer ci si atmosfera evenimentelor din ziarul de maine.  La 11-12 noaptea venea calcul de la pagina 1, pentru corectura. Mergeam mereu acasa, cand eram responsabil de numar, cu teama de a nu fi lasat o greseala, mai ales la titluri.

Cum am zburat cu avionul? Hmmmm, alta poveste interesanta.  Directia fitosanitara organizeaza “sesiuni aviatice” de stropire a spatiilor verzi. Am decolat dintr-un camp si imi aduc aminte cat de vintage era avionul. Era vara iar pilotii erau in short si maiou.  Lucram la o televiziune locala iar stirea era banala: orasul a fost stropit contra daunatorilor si tantarilor (omida paraoasa a dudului ) Pe tv stirea a fost alta: reporterii si cameramanul au vazut orasul de sus. Pe fundal: Berlin – take my breath away.  A urmat o sedinta in care ni s-a demonstrat cat de greu esti inteles cand vrei sa te distrezi la locul de munca.

Stiu cativa oameni care iti vor spune ca cele mai buni emisiuni de dimineata le faci dupa o noapte intreaga petrecuta la terasa. Mai ales daca terasa e chiar langa sediul radioului.  Eu nu v-as vorbi insa de terasa ci de un incident petrecut chiar la radio, in vremea in care rucsacul il foloseam drept perna pentru un somn pe bufetul redactiei/bucatariei de stiri.

Am pus benzina in Dacia 1310 – furia albastra. Nu stiam unde sa mai mergem. Sa luam ceva vin de la un non-stop…si-apoi? Pe la2 noaptea ajungem la radio. Unul din noi cedeaza si-adoarme cu capul chiar pe tastatura unde de ani buni isi scrie stirile sportive.  Inventam un cutremur insa baiatul este de necliniti chiar si la o magnitudine ametitoare.

Ma duc la baie. E trecut de doua. WC-ul se afla la 3 metrii distanta de camera de emisie. Sunt concentrat caci o asa treaba necesita atentie. Trebuie sa reusesc! Din emisie se-aude insa ceva tulburator: Narcisa Suciu – Mocirita cu trifoi. Am lasat treaba cea mare pentru alte dati si-am ras teribil. Emil (vinovatul din emisie) mi-a pus apoi Coco Jambo. Ii multumesc!

“9 si 30 de minute arata ceasul iar la Targoviste primim umbre de lumina”. Toata lumea e pe jos. Urmeaza stirile. Nu imi dau seamna ce am provocat. Stirile nu se mai dau.  Peste ani nimeni n-o sa mai tina minte ca n-a fost jurnaul de la 9.30.

• Si l-am prin(s) cu farsa-n gura (4)
• Romania de la pagina 5 (3)
• Va vorbeste Capitanul! (3)
• Atelierul din Tinutul Secatuiesc II (0)
• Piesa de intrat in week-end :) (0)