Foarte Putin Din Anii Mei De Poveste La Radio Guerrilla

(revizuit…cu timpul!)

Salut, ascultatorule! Sa-ti zic din casa: de la Guerrilla!Si mai ales de la Guerrilla de dimineata. Fac eu cinste:

E 11 septembrie si-mi cer scuze pentru strania coincidenta, cu drama din SUA, dar in a unsprezecea zi de septembrie, am cunoscut on air-ul eliberat de prejudecati. Azi e ziua mea de mic luptator de guerila in fm. Am sosit cu mai bine de un un an intarziere in cel ce imi parea de la distanta cel mai atragator proiect de radio. Acum am cativa ani bun de front.

Sunt Bogdan Ciuclaru si… hai sa-ti povestesc:

Am trimis demo…cu interventii suprapuse pe Vama Veche. La radio, vreau sa ajung la radio!!! Tudor Chirila parea sa fie mai convingator decat mine. Am dat interviu cu unul din putinii mari cunoscatori de radio din zona sefilor. Se numeste Calin Husar. Ii multumesc. Intr-o saptamana seful de la stiri, Sorin Faur, avea sa-mi vorbeasca despre relaxarea cu care se face aici, radio…Am discutat, imi amintesc, despre ritmul de rostire al cuvintelor pe radio, despre cum e bine de evitat accentul si tempoul de limba engleza, atunci cand “parlim” la langue roumaine. Tot in prima saptamana descopeream un univers si o gasca de oameni desprinsa din visele adolescentine ale oricarui om de radio. Sorin Faur si Mircea Oculeanu sunt deja institutii in radio si nu-s cuvinte mari. Eu si cu Alex Vidia invatam sa depasim timiditatea caci Dobro, Craio, Serban,Vintila etc aveau nevoie de colegi nu de grup de admiratori…

Primele luni am fost ascuns intr-un extrem de folositor cantonament. Faceam programul local pentru orasele in care guerrilla detine frecvente. Un program de tip news care intra in emisie de la ora 6!!!.  Eram la Natiunele Unite si-n camera producatorilor aveam sa-mi gasesc o a doua familie. Multumiri infinite colegilor Mihai Nae si Paul Gherasim Dinescu. De altfel, producatorii de la guerrilla sunt atat de sufletisti si atat de buni din punct de vedere profesional incat simt zilnic placerea de a lucra cu ei. Alaturi de-acesti oameni “de la producatori” am invatat sa fac din buretele ce imbraca o camera de inregistrare nu doar instrument de izolare fonica ci si partener de somn. Cand nu dormeam si nici nu munceam ne permiteam luxul de a ne distra la locul de munca!   Multumim microfoanelor care au indurat atatea…

Serban Bogdan Serban este primul care mi-a dat o cafea la Guerrilla. Veneam de-acasa in vizita la colegul care reusise la Bucuresti. Cu masina lui am mers la interviul de angajare si se face vinovat de multe gesturi de incurajare. Vidia mi-a fost coleg de naveta pe microbuz. Ce nebunie! Trei luni am stat acasa in Targoviste si am testat drumul cu Sageata Albastra. Desi nu pot sa astern cuvintele, stiu exact fiecare particula din aburul de gara la ore imposibil de matinale.

Guerrilla de dimineata este o alta poveste…de familie. Spun de familie pentru ca Dobro si Craio (hai si Matei) au norocul de a ma suporta si vedea mai des decat parintii de-acasa. Tigarile dintre interventiile de pe post sunt pretexte de povestit filmele de la bunica din America sau de impartasit experiente. La tigara se spun cele mai mari prostii. Refulam. Ii injuram ca-n piata chiar si pe cei pe care urmeaza sa facem eforturi sa-i intelegem. De la Calin Husar am retinut ca de dimineata suntem intr-o locomotiva. La Guerrilla mergi insa cu Orient Express-ul si vorba lui “nu spui prima gluma care iti vine pentru ca precis e cu *u*a”. Stiu ca mai si uitam de ambitiile noastre de a fi peste fm-ul de autobaza. Garantez insa ca incercam. Eu si Matei ( si-acum si Mitos) plecam de la 5 dimineata de-acasa. La 6, deja miroase a cafea in redactie si pregatim materia prima pentru emisie.Pe Dobro si Craio aveti tot dreptul sa va suparati ca nu ajung de la 7…ati avea mai mult timp de petrecut cu ei. Fac insa matinal de vreo 10 ani si si-au rezervat tacit dreptul de a veni relaxati la munca. La cat ar trebui sa ne bagam la somn ca sa fim fresh dimineata? Si daca e meci sau iese gasca la o bauta?…Orele de program trec repede si ne storc de energie. Cum a fost azi? Iar fac apel la tine ascultatorule si-ti spun sa ma crezi si sa-i crezi pe cei ce spun ca le pasa.

Expressa de dimineata? (mai nou, Compresa!) E copilul meu adoptat din mers. La Targoviste aveam grija de Cititorul de gazete si-asa mi-a fost mai usor sa ma acomodez. Mai greu imi e sa aduc telefoane pe subiecte serioase in emisie. Mai bine ar vorbi cineva cu Basescu, cu Geoana sau Antonescu sa ma sune ei. (Sau sa ne dea un beep…intre atatea cate primim de la ei). Multora nu le place sa intre la Guerrilla si chiar sunt timorati de noi. Mie imi place secunda in care simt ca-i poti demola dintr-o intrebare. Suntem incomozi atat cat se poate sa fi intr-o emisiune in care esenta e divertismentul. Si-apropo de locul si fapta de guerrilla autentica, pot sa-ti marturisesc ca sunt mandru ca in urma cu ceva vreme am contribuit la campania in care ii felicitam pe diversi demnitari pentru vilele obtinute de la ANL. N-am schimbat lumea dar macar am tras cu pistolul ala de semnalizare al naufragiatilor.

Sa revenim la cei doi: Dobro si Craio. Dobro este preocupat de tot ce e in jurul lui si e de admirat. Este deseori lenes in a intra in subiecte serioase sau pur si simplu simte ca s-ar enerva prea mult daca (si)-ar pune intrebari. E capos. Si nu ii este suficent ca se suprapune cu ideea de radio, pe stil guerrilla. Cauta prim-planul. Craioveanu este omul pe care nici nu-l banuiesti caci imaginea de bad guy din trecut inca iti bantuie retina. E timid si introvertit. Are un stil original de a pune dinamita in replici super-haioase. Craioveanu cel timid are reprize in care e temperamental si periculos de sincer. Nu mai zic nimic de rau de el pentru ca inainte de Euro2008 mi-a dat tricoul Romaniei primit de la Adidas

• Intrebare (13)
• O s-ajungem sa ne salutam pe strada (4)
• Intr-o tara normala… (3)
• Expressa de dimineata – How is made (19)
• Ne (re)auzim luni! (3)